Culele din Gorj

Principala caracteristică a arhitecturii din Oltenia o reprezintă culele – aceste locuințe fortificate, care apar începând cu secolul XVII și care au permis micii boierimi să se apere şi să îşi supravegheze domeniile. Aceste construcţii, au un caracter de unicitate dat de restrângerea pretenţiilor de confort în favoarea celor privind apărarea, precum şi datorită faptului că în România se întâlnesc numai în Oltenia şi în Argeş, iar în restul Europei construcţii similare apar doar în Balcani. În judeţul Gorj istoriografia vorbeşte de 24 de astfel de construcţii din care astăzi, în forma originală, se mai păstrează 8 obiective și anume:


Cula Cornoiu - CurtisoaraCula Cornoiu de la Curtişoara –  monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-A-09256.01, integrată Muzeului arhitecturii de la Curtişoara,  cunoscută şi sub numele de Cula Cornoiu, a fost construită încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi a fost lăsată moştenire de Radu Piştescu  logofătului Cornea din Târgu-Jiu (1785), împreună cu toată averea. Dezvoltată pe trei niveluri, cu fântână în pivniţă şi cu creneluri de tragere la fiecare nivel, ea putea adăposti familia boierească , pe apropiaţii săi şi putea face faţă chiar unui asediu prelungit. De-a lungul timpului a suferit câteva intervenţii care nu i-au alterat însă forma iniţială pe care şi-a redobândit-o în urma restaurării din anii 60.


Cula Cioaba-ChintescuCula Cioabă-Chintescu –  monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-A-09392 din satul Şiacu, comuna Slivileşti, cunoscută sub acest nume datorită moştenirii ei în special pe linie feminină. A fost începută în 1818 de boiernaşul Răducan Cioabă. După moartea acestuia, soţia sa Zoiţa s-a recăsătorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822. La etaj se urca pe o scară îngustă care pornește din beci. Pridvorul se deschide la ultimul nivel și permite o bună vizibilitate asupra împrejurimilor, pe vremea când funcționa putând comunica cu o altă culă, care astăzi a dispărut, cea de la Borascu (1770). Toate laturile au prevăzute metereze folosite pentru tragerea cu arma în caz de nevoie. Ca sistem constructiv si după amplasarea în teren, Cula de la Siacu aparține tipului de veghe, semnalizare si alarmă. Deși este un valoros monument de arhitectură, astăzi seaflă într-o stare avansată de degradare și încă nu s-au găsit resursele financiare necesare pentru restaurarea, conservarea și punerea sa în valoare. La fel ca şi cula din Groşerea şi aceasta are trei nivele şi a avut la origine rol în exclusivitate de veghe, refugiu şi apărare.


cula CrasnaruCula Crăsnaru, monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-A-09309, din satul Groşerea, comuna Aninoasa, construită în a doua jumătate a secolului XVIII a aparţinut lui Costache Săvoiu zis Surcel şi soţiei sale Ecaterina născută Frumuşanu şi a fost dată de zestre fiicei lor Elena căsătorită cu Achil Crăsnaru.Construcţia are trei niveluri, la ultimul, pe latura de sud se află un pridvor, iar pe laturile de est şi de nord are balcon. Tipologic aparţine tipului de cule cu rol de veghe şi apărare, ulterior necesităţile de locuire punându-şi amprenta asupra funcţionalităţii construcţiei. Imobilul a suferit mai multe refaceri în timp datorate în 1801 unui atac turcesc care a dus la incendierea sa, iar în 1898 unui cutremur puternic. Restaurarea făcută prin grija Direcţiei Monumentelor Istorice în anul 1966 îi păstrează forma tradiţională.


cula GlogoveanuCasa – culă din Glogova, monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-A-09306.02, situată pe malul stâng al Motrului, a fost construită în mai multe etape de către Necula Glogoveanu (sec. XVII ) ce foloseşte ca bază un beci mai vechi, apoi de Matei şi Ioniţă Glogoveanu (sec. XVIII), concomitent cu realizarea bisericii paraclis cu hramul Sf. Nicolae.
Localitatea Glogova a jucat un rol politic important datorită boierilor din familia Glogoveanu care dețineau aici una din reședințe. De zona respectivă se leagă și numele lui Tudor Vladimirescu, administrator al moșiilor posedate de familia Glogoveanu în zona Obârșia și Cloșani din nordul Mehedințiului istoric. O legendă locală spune că un negustor sârb cu numele de Glogovan s-ar fi așezat in această zonă și ar fi întemeiat localitatea, iar urmașii lui și-au luat numele de Glogoveanu – devenind boierii acestor locuri. Istoria acestei clădiri începe conform tradiției locale, în secolul XVIII când Matei Glogoveanu construiește o casă cu parter și biserica Sfântul Nicolae (1730). Fiul său, Ioniță, mare dregător, îndeplinind funcția de caimacam al Craiovei, a finalizat biserica începută de tatăl sau și după anul 1764, a construit actuala locuință, păstrând din vechea casă doar beciul. Mai târziu, clădirii i se adaugă cerdacul și se extinde spre șosea. În ultimii ani ai secolului XIX, proprietarul de atunci, Gheorghe Vernescu inițiază o restaurare a clădirii, executată în condiții destul de bune. După anul 1951, casa a fost folosită ca sediu de gospodărie agricolă colectivă și ca local pentru câteva clase ale școlii generale din Glogova. Arhitectul Iancu Atanasescu a inițiat un proiect de restaurare în anul 1964, iar după terminarea lucrărilor clădirea a adapostit un muzeu local, iar după 1990 a fost folosită drept casă de oaspeți.


Cula CartianuCula de la Cartiu  – monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-A-09264,  situată în Sat Cartiu, comuna Turcinești, județ Gorj, are un aspect pitoresc, datorat scărilor de lemn si cerdacurilor care o inconjoară, cula fiind amplasată în apropierea văii pârăului Cărtior, nu departe de valea Jiului. Ea a fost construită de Ceaușu Cartianu la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a suferit de-a lungul timpului mai multe intervenții, obținând forma unei case, stadiul în care se prezintă și astăzi. Conform tradiţiei orale, casa a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII–lea, fiind deţinută de către familia Cartianu. În anul 1817, Pătru Cartianu a ctitorit în localitate o biserică din zid. În timpul revoluţiei din anul 1821, Tudor Vladimirescu şi-a adunat o ceată de panduri, pe care i-a pus sub comanda ceauşului Cartianu. La mijlocul secolului XX, casa a fost prost întreţinută, suferind numeroase degradări. În anul 1974, ultimii proprietari, Tudor N. Cartianu şi Maria T. Cartianu, au vândut-o Muzeului Judeţean Gorj. În anii ce au urmat au avut loc importante lucrări de restaurare. Astazi casa este folosită ca muzeu, adăpostind o colecție etnografică extraordinară.


culaCula I.C. Davani  monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-B-09317 – situată în sat Larga, comuna Samarinești, județ Gorj, casa este cunoscută, conform lui Iancu Atanasescu, sub numele de Ion C Săvoiu. În imediata ei apropiere exista o bisericuţă din lemn cu hramul Sfântul Nicolae, astăzi închisă pentru cult, ctitorită în anul 1826. Probabil, în jurul bisericii a existat un cimitir din care se mai păstrează o cruce fără valoare istorică care menţionează numele inginerului hotarnic Costache Săvoiu şi a soţiei, Maria. De la dl. Petre Băjenaru, localnic, am aflat faptul că ultimul proprietar, a fost învăţătorul I. C. Săvoiu şi soţia sa, Teodora. Clădirea este din lemn cu două niveluri şi acoperiş învelit cu ţiglă. Parterul prezintă un beci şi o săliţă cu scară care face legătura cu etajul. Etajul este alcătuit din două camere şi cerdac. Grinzile de lemn din cerdac sunt aproape identice cu cele din pridvorul bisericii de lemn din aproiere, ceea ce l-a facut pe Radu Creţeanu să dateze cula în cel de-al treilea deceniu al secolului al XIX-lea. La începutul secolului XX cerdacul a fost închis, au fost deschise două ferestre, iar clădirea a fost tencuită.


Cula Ghe. TătărescuCula Gheorghe Tătărescu –  monument istoric – Cod LMI: GJ-II-a-A-09256, situată în incinta Muzeului Arhitecturii Populare Gorjenești, cartier Curtișoara, oraș Bumbești-Jiu, județ Gorj, deși aflată iniţial în satul Poiana, comuna Rovinari, cula a fost înalţată în jurul anului 1790 de către Dobre Sârbu. După 1820 intră in posesia lui Dincă Poenaru (cula este cunoscută ca fiind şi Cula Poenaru), apoi a lui Dincă Schileru şi Paulina Carabatescu. Din 1919 cladirea a fost cumpărată de către Aretia şi Gheorghe Tătărescu. Acestia iniţiază în anul 1924 un amplu program de restaurare, întrucât suferise importante deteriorări în timpul primului război mondial. Gheorghe Tătărescu a fost o importantă personalitate politică în România interbelică, fiind prim ministru în două mandate (1934-1937 şi 1939-1940).
Soţia sa, Aretia, a prezidat „Liga naţională a femeilor gorjene”, implicându-se în importante activităţi sociale şi culturale. Datorită ei, Gorjul a intrat în modernitate, deoarece a avut un rol decisiv în construirea ansamblului monumental „Calea Eroilor”, realizat de către sculptorul de talie internaţională, Constantin Brâncuşi. La începutul anilor 90 datorită extinderii exploatărilor de cărbune din zona Rovinarilor, Sanda Tătărescu Negropontes, fiica fostului politician îşi dă acordul pentru translarea culei în cadrul muzeului din Curtişoara, împreună cu biserica din lemn cu hramul „Sf Mare Mucenic Gheorghe”, casa Mogoş precum şi resturile pământeşti ale bunicilor paterni (Gheorghe şi Dumitrana Tătărescu) şi părinţilor lui Gheorghe Tătărescu (general Nicole Tătărescu şi Speranţa Tătărescu). Procesul de translare a întregului complex a durat între anii 2000-2002, iar acum, în interiorul culei este amenajată o expoziţie memorială cu caracter permanent.


Cula EftimieCasa culă Eftimie Nicolasecu – monument istoric – Cod LMI: GJ-II-m-B-09365, situată în sat Runcurel, comuna Mătăsari, județ Gorj, este o casa cu elemente fortificate specifică secolului XIX poartă numele fostului proprietar, Eftimie Nicolaescu, locuitor al satului Runcurel. Dacă în anul 2010 cladirea era înca în picioare, astazi acoperişul este prăbuşit. Clădirea este din lemn cu două niveluri şi acoperiş învelit cu şindrilă. Parterul prezintă un beci şi o săliţă cu scara care face legătura cu etajul. Etajul este alcătuit din două camere şi cerdac cu stâlpi cu decoraţiuni din lemn. Casa a fost tencuită probabil în secolul XX. 


Sursa: www.kule.ro  și Direcția Județeană pentru cultură Gorj