Turul orașului Târgu Jiu

Obiectivele turistice de pe strada Tudor Vladimirescu.

De la strada Victoriei, unde este centrul orasului, pâna spre dealul Obrejei, strada Tudor Vladimirescu, numită în trecut si Ulița Domnească, Ulița Mare sau Drumul Poștii, este artera strajuită cu câteva decenii în urmă de case boierești cu frumoase pridvoare si tinzi, sufragerii de iarnă si vară, iatacuri și cămări cu arcade, beciuri cu ziduri groase, pivnițe s.a.

Strada se deschide din Piața Revoluției (Piața Victoriei), în apropierea căreia se afla hotelul «Carpați» si restaurantul « Popasul Pandurilor».
La nr. 27 al străzii Tudor Vladimirescu, se găseste casa în care N. D. Milosescu (1858-1924) a înființat la 1880 o tipografie, introducând astfel orașul în viața culturală a întregii țări.

În această tipografie s-au tiparit, uneori gratuit, diverse reviste locale: «Jiul », « Amicul tinerimii », « Parângul », « Zorile» etc.; cărți științifice și literare. N. D. Milosescu a primit aici vizita unor cărturari iluștrii ca Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuța, Ștefan O. Iosif, Nicolae lorga, Petre Hanes s.a.
La nr. 40 al aceleiați străzi se află una din cele mai vechi case din oraș, declarată monument de arhitectură: casa pitarului Dumitrache Măldărescu. Clădirea, aparținând inițial (pe la 1719) lui Gheorghe Măldărescu, a fost mult transformată în cursul anilor: o parte din golurile pridvorului au fost zidite iar altele transformate în ferestre; o cameră a fost creată la corpul scărilor, despartită de pridvor printr-un rând de coloane.

Arcadele de la parter, care susțineau pridvorul și prin care se făcea intrarea în pivnițe, au fost de asemenea zidite. Clădirea evocă un moment trist din istoria zbuciumată a orasului si anume reprimarea sângeroasa de catre turci a pandurilor participanți la mișcarea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu.

Ceva mai departe, pe strada Genevei ființeaăa Muzeul Județean. Muzeul reprezintă forma cea mai fidelă de păstrare și conservare a culturii si istoriei unui popor, regiuni, comunitati.

Se apreciază că o zonă este cu atât mai atractivă si mai interesantă cu cât exponatele din muzeele sale sunt mai interesante si mai valoroase. Fondat în 1894 prin stradaniile unor animatori culturali ca istoricul gorjean Al. stefulescu, care a îndeplinit funcția de director, Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici și V. Rola Piekarski, muzeul a urmărit de la început colectarea de materiale arheologice, documente vechi si obiecte folclorice care să oglindească trecutul acestor meleaguri.
Pâna în anul 1896 Muzeul Gorjului a funcționat în localuI Prefecturii (din str. Griviței), apoi, împreuna cu gimnaziul « Tudor Vladimirescu », în casele lui Codin Crâșmaru din strada Unirii (azi școala generală nr. 8).
Din anul 1954, reorganizat pe baze științifice si îmbogațit, ființează în cladirea actuală, având doua secții: istorie si etnografie.
În noua săli ale muzeului sunt expuse cu grijă obiecte oglindind întreaga istorie a locurilor. Unelte de silex datând din paleoliticul mijlociu, oase fosile de animale (Ursus spelaeus) găsite în peștera de la Baia de Fier, ciocane din piatră, provenind de la Târgu Carbunești, Săcelu si Stroiești, topoare si securi de bronz si aramă, apoi zahale, lănci si săbii din perioada hallsttatiana (700- 300 î.H.) descoperite la Telești, evocă epoci foarte îndepartate din existența Gorjului.

Prezența dacilor este marcată de vestigiile cetații din Broșteni (un fragment de lipituraă de la palisada de lemn a cetații) ca și de mormântul de incinerație dacic descoperit la Poiana-Rovinari.
Perioada stapânirii romane este reprezentată prin unele obiecte descoperite în castrul de la Bumbești sau prin mozaicul roman scos la iveala în Târgu Jiu.
Securi de lupta, vârfuri de săgeti și lance amintesc de lupta de la Posada (1330).
Un fragment dintr-un cuptor pentru topit fierul, provenit din săpăturile de la Baia de Fier, ilustrează faptul că aceasta localitate era specializată în exploatarea si prelucrarea fierului, după cum atestă și unele documente de pe la 1643.
Un număr însemnat de acte si documente originale (cel mai vechi datează din anul 1468), emise de domnitori ca Radu Voda cel Frumos, Vlad Calugarul, Mihnea Turcitul, Matei Basarab, cu privire la întărirea unor drepturi si privilegii, ca și o serie de cărti vechi printre care «Învațaturile lui Neagoe Basarab» (ediția din 1843), Hronicul lui Cantemir, vol. II (ediția din 1836) s.a.îmbogațesc tezaurul secției de istorie a muzeului.
În alte câteva sali, o serie de obiecte, tablouri si sculpturi oglindesc viața si activitatea unor personalități marcante care au trait sau au activat un timp pe meleagurile gorjene: Tudor Vladimirescu, Christian Tell, Ecaterina Teodoroiu, Alexandru Ștefulescu, Constantin Brâncuși s.a.
Secția de etnografie (de la parter) prezintă diverse exponate: porți țărănești artistic sculptate, stâlpi de lemn cu crestături, ceramică specifică si covoare oltenești.
Nu departe de clădirea muzeului, strada Tudor Vladimirescu traversează linia feraăa având în continuare spre capătul ei Fabrica de confecții. Ea se pierde apoi în DN 67 care duce la Râmnicu VâIcea.

Din strada Unirii de-a lungul strazii Victoriei

Este al doilea traseu prin oraș, de la întretaierea străzii Unirii cu strada Griviței si cu b-dul. Republicii, unde se află statuia lui Tudor Vladimirescu. Operă a sculptorului gorjean C. Balacescu, statuia a fost ridicată în anul 1898, din inițiativa unui grup de studenți de pe meleagurile județului, condus de istoricul Grigore Tocilescu.
Lucrarea îl înfațișează pe Tudor în picioare, privind spre răsărit, îmbracat în manta lungă si încins cu brâu, poartă un iatagan, un pistol și un pumnal, iar în mâna dreapta ține o sabie; de gât are atârnată o teacă, iar în stânga statuii se vede steagul desfșurat.
Locul unde este situată statuia semnifică momentul adunării aici a vitejilor panduri, în 21 ianuarie 1821, înainte de a porni la Tismana, iar statuia, momentul plecării lui Tudor în fruntea pandurilor spre Bucuresti.
Statuia lui Tudor se află în fața Casei lui Vasile Moangă (1753-1849), prieten intim al lui Tudor Vladimirescu. Cladirea, declarată monument istoric, a fost ulterior proprietatea familiei Frumușeanu, vizitată adeseori de scriitorul Barbu Ștefănescu-Delavrancea.
În localul de alături, în care funcționează scoala de muzică si arte plastice, și-a desfășurat activitatea, începând cu anul 1899, o școală profesională de fete.
Tot la întretaierea străzii Unirii cu strada Griviței se află cladirea monumentală ridicată în anii 1896-1898 după planurile arhitectul Th. Dobrescu, care adapostește azi Liceul Tudor Vladimirescu și se continuă cu Universitatea Constantin Brâncuși.
O activitate susținută a avut profesorul Iuliu Moisil, contribuind mult la ridicarea culturală a orașului, organizând publicarea unor importante reviste locale, în jurul carora s-au grupat o serie de învațători gorjeni, propagatori, la rândul lor, ai științei si culturii prin cercurile culturale înființate în satele lor. Aceste reviste au atras atenția unor oameni de cultura ai acelor vremuri ca Nicolae Iorga, George Cosbuc s.a.
Înaintând pe strada Unirii, spre capătul ei vestic (unde se întretaie cu strada Victoriei) se ajunge la cladirea – monument de arhitectură – care adăpostește școala generală nr. 8 (astăzi Constantin Săvoiu).

De la întretaierea cu strada Victoriei, strada Unirii conduce spre Jiu, lasând, pe stânga, piața orașului și, pe dreapta, parcul. Digul Jiului a fost ridicat în 1898-1899 pentru a stavili apele Jiului.

Jiul – Digul Jiului 2006
Digul, ca și podul vechi de fier (1894-1895) au fost martorele eroicelor lupte de la Jiu din primul război mondial, despre care face o mențiune placa comemorativă așezată aici.

În ziua de 14 octombrie 1916, batrânii, femeile, cercetașii Gorjului (copii de 15-16 ani) au respins vitejește năvala nemților care se scurgea dinspre munți, spre Târgu Jiu. Patriot înflacarat, N. D. Milosescu a fost animatorul acestor lupte în care s-a remarcat printr-un mare curaj tânara eroina Ecaterina Teodoroiu.
Spre vest, strada Unirii, numită până nu de mult în această porțiune și Bariera Severinului, se prelungeste cu strada Mehedinți. Din strada Mehedinți se bifurcă două artere care duc spre ieșirea din oraș, una indicând direcția Turnu Severin iar cealaltă, Tismana.
Străbătând orașul de la nord spre sud, strada Victoriei, numită în trecut strada Țigăniei, pâna la încrucișarea cu strada Unirii, și Baroii sau Drumul Craiovei din acest punct spre miazazi, reprezintă centrul orasului.
Spre sud, pe porțiunea ce se numea Drumul Craiovei, se întâlneste biserica « Sf. Împarați », monument de arhitectură ridicat între 1867-1875, pe locul unei biserici mai vechi, de lemn, care exista pe la 1772.

În amvonul bisericii se remarcă doua portrete ale unora din ctitorii principali: Ștefan Frumușeanu si soția sa.
Spre nord, mai sus de punctul de încrucișare cu strada Unirii până la Biserica Catedrală, se desfașoara în toata frumusețea, promenada orașului. De-a lungul ei se înșiră numeroase magazine, de o parte și alta a străzii, hotelul si restaurantul «Gorjul, Inspectoratul Judetean de Cultură.
Se remarcă edificiul Prefecturii; cladirea – monument de arhitectură – restaurată cu grijă de edili, este opera arhitectului Petre Antonescu. Holurile si sala de recepții sunt împodobite cu frumoase fresce în care predomină culorile turquoise si albastru. Construcția clădirii Palatului Administrativ, respectiv partea dinspre Piața Revoluției (Piața Victoriei), în care își au azi sediul Prefectura si Consiliul Județean Gorj, a început în data de 22 august 1898, când s-a pus piatra de temelie a Primariei orașului Târgu-Jiu. Construcția a fost concepută pe locul Arestului preventiv al orașului si al unor terenuri particulare.

Sala de consiliu a cladirii a fost realizată în stil maur.Recepția provizorie a lucrărilor s-a facut la 9 mai 1900, însa lucrarile au continuat pâna către sfârșitul anului 1900 încheindu-se cu montarea ceasului si a telefoanelor. Cele două anexe ale corpului principal al Primariei au fost demolate în anul 1970, când s-a început construcția actualului Palat Administrativ (foto alaturat).
Pe aceeași latură a pietei, înspre nord, se află casa slugerului Barbu Ganescu, recent restaurată, un alt interesant monument de arhitectură. În această casă veche boierească de pe la 1790, cu pridvor, a locuit Brâncuși în anii (1937-1939) montării ansamblului sculptural din cele două parcuri ale orașului.
Piașa Revoluției (Victoriei) constituia adevăratul centru comercial al Târgu Jiului.

Târgul săptămânal

Descrierile lasate de Nicolae Iorga în « Ţara Oltului » evocă sugestiv pitorescul cadrului în care se desfașura în trecut târgul de aici, în fața Primăriei și în jurul Bisericii Domnesti.

Biserica Catedrala (Biserica Domneasca)

Dupa 1841, zona Pieței Victoria s-a pavat cu piatră cubică.
În mijlocul Pieței se înalță Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, ridicat în anul 1935 în memoria eroinei de la Jiu. Monumentul, creație a sculptoriței Milița Petrașcu, înfățișează, prin basoreliefurile de pe cele patru laturi, momente însemnate din viața Ecaterinei Teodoroiu: copilaria petrecută la țară, încadrarea în rândurile cercetașilor, conducerea unui pluton la atac etc. Monumentul a fost realizat din travaertin italian (2,90 m x 1,60 m, înalțimea 2,10 m) si este amplasat deasupra mormântului, în fața Prefecturii. Aici sunt depuse osemintele eroinei, aduse din pamântul Moldovei si reînhumate în 9 iunie 1921.
În apropiere, pe strada Traian, se află cladirea Romtelecom si Casa de Cultură, iar în proximitatea Primariei se află Teatrul de vară (cu 1 500 locuri).
Pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu (fost 1 Mai).

Din Piața Prefecturii se traversează strada Traian pentru a face o plimbare pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu. Înainte de a intra pe această arteră, se strabate o porțiune a străzii 11 Iunie, din care la stânga se ramifică strada 13 Decembrie care duce la un interesant monument de arhitectură: Cișmeaua Sâmboteanu.

Cișmeaua a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de către clucerul Ienache Sâmboteanu, fost ispravnic al județului Gorj. Reparată prin 1868 si 1903, constituită până nu demult principala sursă de alimentare cu apă a Târgu Jiului. De aici porneau zilnic zeci de sacale cu apă rece spre curțile boierilor si negustorilor. Veneau să ia apă cu ulcioarele locuitorii din toate mahalalele orașului.
Pe strada 11 Iunie se poate vizita biserica « Sf. Nicolae ». Aceasta a fost zidită în stil bizantin, în anul 1810 (pe locul unei alte biserici ce există pe la 1795) de către protopopul Andrei si sotia sa Maria, apoi Stanca Slugereasa s.a. Portretele ctitorilor sunt zugrăvite pe peretele din dreapta intrării. Biserica are un clopot din 1724, adus de la o biserica din Craiova.
Din bulevardul Ecaterina Teodoroiu se trece pe lângă Fabrica de Pâine, iar mai sus, pe dreapta, drumul continuă pe lângă fosta Fabrica de Ţigarete (1941). Intrând în cartierul Vădeni, se poate vizita o biserică veche – monument de arhitectură datând de la începutul secolului al XIX-lea. În continuare, la km 69 al DN 66 (Prelungirea bulevardului Ecaterina Teodoroiu), se ajunge la Casa memorială Ecaterina Teodoroiu. Clădirea, amenajată ca muzeu în anul 1959, datează din anul 1884. Aici a vazut lumina zilei, în anul 1894, Cătălina.
Înaintând pe starda Ecaterina Teodoroiu, se întâlnește Combinatul pentru industrializarea lemnului, realizare din anii 1959-1960. Inițial a fost alcătuit din cinci fabrici: de placaj, de cherestea, de mobilă curbată, de parchete și de plăci aglomerate.
În apropierea combinatului există un cvartal cu blocuri, magazine, școli s.a. mărginit de alei care duc pe stânga la casa si biserica ridicate la începutul secolului al XVIII-lea de către Cornea Brailoiu, mare ban al Craiovei. Concepută mai degrabă ca o fortareață, pentru refugiu în caz de primejdie, biserica a început să fie construită probabil pe la 1710 si terminată în anul 1741 de către cei doi fii ai banului Brailoiu.
Prelungirea bulevardului Ecaterina Teodoroiu se continua apoi cu DN 66, ieșind din oraș în direcția Petroșani.

Pe Strada (Calea) Eroilor.

Aproape paralel cu strada Unirii, Strada Eroilor constituie artera care-l duce pe vizitatorul orașului spre cel mai important obiectiv turistic de pe aceste meleaguri: – Ansamblul sculptural creat de Constantin Brâncusi. 
Monumentele brâncușiene se află de fapt grupate la cele doua extremitati ale Căii Eroilor: unele în vestul orașului, în zona Parcului Municipal (Gradinii Publice) și a Jiului, celelalte în est, dincolo de calea ferata. 

Pornind din centru – respectiv de la întretaierea Căii Eroilor cu strada Victoriei, se ajunge la bulevardul C. Brâncusi, unde se află Gradina Publică (Parcul Municipal C. Brâncuși) amenajată în 1856 pe malul Jiului. E un loc care încântă și care îmbie la plimbare în ceasurile libere. Odinioară aici se auzeau, în zile de sărbătoare, acordurile fanfarei militare.
Lărgit si înfrumusețat cu alei si flori, având în mijloc un restaurant, parcul este cu deosebire frecventat de cei dornici să admire ansamblul sculptural pe care marele sculptor Constantin Brâncuși l-a făurit în anii 1937 – 1938.

Brâncusi a închinat aceste sculpturi monumentale memoriei neamului său, eroilor bravi ce s-au jertfit pentru gloria străbună. Puțini sunt în lume cei care au auzit vreodată de Târgu Jiu, dar nu există în lume iubitor de artă modernă care să nu fi auzit de Brâncusi!
Cele patru capodopere ale sale sunt așezate în linie dreaptă, pe o distanță de 1.752 metri, pornind chiar de pe scaune.
malul Jiului, unde este situat parcul: „Masa tacerii”, „Aleea scaunelor”, „Poarta sarutului” si „Coloana infinitului”. Un ansamblu care combina la nivel de compozitie duritatea pietrei – vesnicia primelor trei sculpturi, cu modernul – semetia metalului din Coloana fara Sfârsit.
Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, ridicat în cinstea eroilor morti în primul razboi mondial exprima sentimentul cosmic al lui Brâncusi manifestat prin reuniunea celor patru elemente fundamentale ale lumii:
• apa – pornirea de la râul Jiu;
• pamânt – aleea din gradina publica, „Masa tacerii” încorporeaza pamântul si Calea Eroilor;
• foc – flacara care asigura triumful asupra mortii în „Poarta Sarutului”;
• aer – avântul „Coloanei fara Sfârsit” care escaladeaza vazduhul în drumul catre cer.
Mircea Eliade ne dezvaluie sensul adânc al celui din urma popas din procesiunea eroilor. Coloana fara Sfârsit asigura comunicarea cu cerul si astfel va înlesni înaltarea la cer a sufletelor eroilor gorjeni care s-au jertfit pentru apararea patriei.
Cele doua monumente din parc: Masa Tacerii si Poarta Sarutului sunt orientate pe o alee care, începând de la malul Jiului – evocând actele de vitejie ale gorjeniior – este delimitata de grupuri de câte trei scaune.
Masa Tacerii, numita si masa dacica, ne aduce aminte de masa stramosilor nostri, de simplele mese rotunde si joase, din lemn, mese de tihna, de masura ale taranului si familiei sale.
Cioplita în piatra de Bampotoc de culoare albuie, masa are un diametru de 214 cm si grosimea de 43 cm, fiind sprijinita pe un picior masiv. În jurul ei se afla 12 scaune (din piatra de Câmpulung) cu înaltimea de 55 cm si diametrul de 45 cm.

Masa tacerii
Masa tacerii
Masa tacerii
Masa tacerii
Poarta Sarutului de la intrarea în Parc pare ca închide o asezare taraneasca de pe malul apei. Conceput ca un arc de triumf, monumentul are 5,30 m înaltime, 6,60 m lungime, 1,70 m grosime. Este realizat tot din piatra de Bampotoc. În partea de sus a portii, având forma unei lazi taranesti (de zestre), este încrustata o hora, iar pe fetele celor doua coloane, sarutul ce simbolizeaza bucuria, iubirea eterna. La Poarta Sarutului, îndragostitii au de zeci de ani un loc special unde se saruta. Un loc romantic, unde tinerii casatoriti vin de la Primarie pentru a întari prin sarut ceea ce ofiterul starii civile a unit pe hârtie, sau, în ultimii ani din initiativa Primariei Târgu Jiu, de Revelion se unesc destinele chiar sub Poarta Sarutului, oficializate de primarul urbei, Florin Cîrciumaru, inventându-se cea mai spectaculoasa, romantica si inedita forma de turism: turismul de mariaj. Aici este un loc unic în lume, pentru ca este deopotriva unul al dragostei, al artei si al vietii.

Poarta sarutului
Poarta sarutului
Poarta sarutului
Poarta sarutului
Doua siruri cu câte trei scaune de-o parte si de alta, înalte fiecare de 55 cm, cu laturile unui patrat, constituie Aleea scaunelor, ce leaga Masa Tacerii de Poarta Sarutului.
Dupa popasul din Parc, ne îndreptam de-a lungul Caii Eroilor spre extremitatea estica a orasului. La intersectia Caii Eroilor cu strada Magheru se ajunge la cladirea care adaposteste biblioteca orasului, al carei fond cuprinde si fosta biblioteca a generalului Christian Tell.
În apropierea intersectiei Caii Eroilor cu strada Grivita, se afla scoala generala nr. 4, în fata careia se înalta bustul lui Alexandru stefulescu, opera a sculptorului V. Blendea. Învatator si revizor scolar, publicist, arheolog, numismat, Al. stefulescu (1854-1910) a fost un animator de prestigiu al vietii culturale a orasului. El a adus o pretioasa contributie la cunoasterea trecutului judetului si al vechilor sale asezari. Cu râvna, pricepere si pasiune, Al. stefulescu a descifrat documentele îngalbenite de vreme, reconstituind fizionomia de alta data a Târgu Jiului, istoria localitatilor si monumentelor judetului. Dintre lucrarile sale amintim: « Gorjul istoric si pitoresc » (1904), «Încercare asupra istoriei Târgu Jiului » (1899), «Istoria Târgu Jiului» (1906), « Manastirea Tismana» (1896), « Polovragi » (1906), « Documente slavo-romane » s.a. Opera lasata de Al. stefulescu este valoroasa, dar a continuat sa fie risipita prin revistele si ziarele vremii. Bun cunoscator al limbii slave, pe care o învatase la Praga si Viena, el a desfasurat o sustinuta activitate stiintifica, adunând si deslusind documente vechi scrise în slavona.
Nu departe de bustul lui Alexandru. stefulescu se întâlneste biserica Sfintii Apostoli, impozanta constructie ridicata între 1927 si 1938, pe locul unei biserici mai vechi (datând din anul 1747), inaugurata o data cu lucrarile lui Brâncusi.
Trecând peste linia ferata, la capatul estic al Caii Eroilor, se ajunge la celelalte opere de arta brâncusiene cu care se mândreste orasul: Coloana Infinitului si Masa festiva.
Coloana Infinitului, cunoscuta si sub denumirea de « Coloana recunostintei fara Sfârsit » sau « Monumentul eroilor», este un monument înalt de 29,33 m. Realizat din fonta aramita, el sugereaza ciopliturile masive din lemn, prelucrând motivele romboidale ale stâlpilor de la pridvoarele caselor taranesti gorjene. Repetarea acestor motive, într-o succesiune armonioasa, simbolizeaza o data cu recunostinta fara de sfârsit fata de eroii neamului, dorinta de înaltare si perfectiune a omului, legatura lui spirituala cu Infinitul. Initiativa restaurarii a fost luata dupa decembrie ’89 de un critic important al lui Brâncusi, Radu Varia, presedintele Fundatiilor Internationale Constantin Brâncusi. Sculpturile de la Târgu-Jiu au atras atentia celei mai importante institutii care se ocupa de restaurarea monumentelor de valoare din lumea întreaga: World Monuments Fund, care a plasat Coloana Infinitului între cele mai importante o suta de monumente din lume. Initiativa World Mounuments Fund a deschis ochii si Ministerului de Cultura din Romania, care a decis sa cedeze Primariei din Târgu Jiu tot ansamblul si sa înceapa demersurile pentru restaurare [7].
La 14 septembrie 1996 au început lucrarile de restaurare a coloanei. Au urmat patru ani de polemici si dispute. A obtinut câstig de cauza proiectul de restaurare elaborat de un colectiv al Uniunii Artistilor Plastici, sub conducerea sculptorului Dorin Danila si a inginerului Mircea Crisan, pe principiul respectarii caracterului originar al operei. Restaurarea propriu-zisa a efectuat-o „Turbomecanica” (director de program – inginerul Virgil Calea), iar de metalizare s-a ocupat firma „Plasmajet” (director – inginerul Ion Trusca). Se cuvine subliniat faptul ca atât proiectantii cât si executantii restaurarii au tinut seama de informatiile cuprinse în capitolele referitoare la Coloana din cartea inginerului Gorjan. Ministrul Culturii si Cultelor în perioada restaurarii a fost actorul Ion Caramitru.
Masa festiva, realizata din piatra, este o replica, de mai mici proportii a Mesei Tacerii. În jurul ei sunt fixate numai 6 scaune.
Cu vizitarea acestor monumente create de acela care, pe buna dreptate, este considerat în lumea întreaga fondatorul sculpturii moderne, se încheie vizitarea orasului.
EXCURSII ÎN ÎMPREJURIMI. Târgu Jiul are în împrejurimile sale locuri care constituie o zona turistica de mari atractii. sosele bune, modernizate, duc la majoritatea obiectivelor aflate la distante ce nu depasesc 30 km.
Spre nord, drumul national nr. 66 înainteaza în directia Petrosanilor. Din marginea orasului, spre est de sosea (la aproximativ 2 km) se poate ajunge pe dealul Ciocirlau, unde se afla o poiana întinsa pe care înfloresc primavara în luna mai narcisele.
În continuare, dupa 10 km de la Târgu Jiu, din soseaua nationala un drum lateral duce, spre dreapta, în satul Curtisoara, pomenit în hrisoave înca de prin secolul al XV-lea, sub numele de «Curte». În sat, la 1 km de la sosea, se afla una din cele mai frumoase si bine conservate cule din Gorj: cula Cornoiu. Asezata pe un mic platou, pe care se gaseste si o biserica (monument istoric de pe la 1820), cula domina de la înaltimea ei o buna parte din Valea Jiului. Constructie boiereasca veche, cu rol de aparare, dar servind si ca locuinta, cula a apartinut pe la 1785 logofatului Cornea din Târgu Jiu. Prima reparatie s-a efectuat în anul 1840; cea de a doua în 1880, când i s-au largit ferestrele de la al treilea nivel iar acoperisul a fost lasat mai jos. În 1927-1928, de asemenea, noi lucrari au adus într-o stare buna monumentul. Construita din zidarie masiva, cula se compune din parter, cu beci boltit (în care se gasea odinioara si o fântâna cu apa potabila) si alte doua nivele cu odai de locuit la care conduc scari din bârne de stejar. Ici-colo, deschizaturi înguste pe dinafara, dar largi în interior ca niste ferestre, serveau drept creneluri pentru tragere. În pridvorul deschis, din catul al treilea, stâlpii – initial ciopliti în lemn – au fost tencuiti dupa 1840.
În încaperile culei de la Curtisoara – amenajat ca sectie etnografica a Muzeului judetean – sunt expuse azi numeroase costume, tesaturi, covoare, unelte, obiecte din lemn (tesla pentru confectionat albii, lingura de umplut cazanul s.a.), vase, urcioare si plosti (provenite din vestitele centre de ceramica: Galesoaia, stefanesti s.a.), având decoratiuni simple, elegante, în care predomina culorile de galben, brun, pe fond rosu-maroniu etc.
Pe pajistea de lânga cula, constructii specifice arhitecturii populare gorjene (case, porti, biserici de lemn), se înfatiseaza privitorului.
O casa taraneasca din satul Curtisoara, datând din secolul al XVIII-lea este expusa la Muzeul Satului din Bucuresti. Pentru a crea o imagine reala si convingatoare asupra fenomenului de turism si a-l delimita de unele actiuni incipiente, se impune precizarea conceptualizarii produsului turistic, ofertei turistice si a turismului ca activitate economica distincta.