”Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu e să te pui în starea de a le face.” – Constantin Brâncuşi-
Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876 – 16 martie 1957), geniul artei contemporane, a dăruit României ceva unic în lume, ceva ce omul a căutat dintotdeauna, o scară la cer: Coloana fără Sfârșit.
Născut în Hobiţa, judeţul Gorj, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae și al Mariei Brâncuşi. În copilărie, Brâncuși a învățat să sculpteze lemnul pentru a confecționa diferite unelte și obiecte casnice. În România, obiectele casnice, stâlpii și fațadele caselor erau adesea decorate cu sculpturi în lemn. Stilul acestor ornamente va influența opera lui Brâncuși.
În memoriile sale, artistul spunea că ținuta și modul său de viață au fost influențate de țara sa de origine, respectiv de simplitatea, bunul-simț și dragostea de natură.
Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”
Masa Tăcerii
Aleea Scaunelor
Poarta Sărutului
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Coloana fără Sfârșit
Masa Tăcerii, lucrată în calcar, ar reprezenta masa luată înaintea bătăliei la care urmează să participe combatanții.
Timpul este reprezentat de 12 scaune-clepsidră care îl măsoară. Totul decurge în tăcere.
Masa reprezintă şi un simbol al reunirii familiei, dorinţa lui Brâncuşi fiind ca lucrarea sa să determine renaşterea acestui obicei străbun.
Aleea Scaunelor, pe marginile căreia se găsesc 30 de scaune care ar putea să sugereze momentele de cugetare asupra etapelor vieţii.
Scaunele cu fața pătrată, așezate în zece nișe situate pe cele două laturi ale aleii, în grupuri de câte trei, ar putea semnifica fie alaiul de înmormântare, fie șirul de
prieteni și rude care îl însoțește pe eroul care pleacă la război.
Poarta Sărutului, situată la intrarea în Parcul Central, pare să facă trecerea spre o altă dimensiune, fiind încărcată de simboluri și de semnificații.
Aproape orice cuplu care trece pe sub poartă se sărută, dorind, în mod mai mult sau mai puţin conştient, să se apropie de sentimentul unei iubiri înălţătoare.
Construită în perioada 1929 – 1938, pe locul unei biserici ce data din sec. al XVIII-lea.
Lăcașul a fost inaugurat în anul 1938, și este considerat parte integrantă din Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, fiind amplasat pe axa care unește Masa Tăcerii de Coloana fără Sfârșit
Coloana fără Sfârșit reprezintă înălţarea la cer. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României.
A fost numită și Coloana Recunoștinței fără Sfârșit și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial, căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Brâncuși însuși o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.